Performanța energetică a unei clădiri este reprezentată de energia efectiv consumată sau estimată pentru a îndeplini necesitățile de încălzire, răcire, iluminat etc. din utilizarea normală a unei clădiri.
În temeiul legii 372/2005 privind performanța energetică a clădirilor sunt stabilite cerințele de performanță energetică a clădirilor și în egală măsură, categoriile de clădiri pentru care nu se aplică cerințele stabilite în metodologie.
Actul legal care ne indică performanța energetică a unui imobil sau unitate de clădire (o unitate a clădirii este o parte de imobil care se poate utiliza separat: apartament, etc.) se numește certificat de performanță energetică (certificat energetic).
Cerințele minime de performanță energetică stabilite prin metodologie
Actul normativ include un capitol care vizează în mod exclusiv cerințele minime de performanță energetică a clădirilor/unităților de clădire noi și existente. Cerințele stabilite se aplică în mod distinct pe tipuri de funcțiuni: sănătate, învățământ, birouri, hoteluri și restaurante, rezidențial (colectiv/individual), comert, activități sportive și alte funcțiuni.
Metodologia stabilește cerințe minime care să asigure condițiile unui climat interior confortabil și sănătos, vizând inclusiv buna calitate a aerului din interior. De altfel, asigurarea tuturor condițiilor prevăzute în metodologie au rolul de a preveni efecte negative precum:
- calitate necorespunzătoare a aerului (ventilare slabă);
- vechimea clădirii;
- anumite condiții locale.
Este important de menționat faptul că cerințele sunt revizuite periodic, la intervale nu mai mari de 5 ani. Totodată, pentru a evidenția progresul tehnic din sectorul construcțiilor, cerințele sunt actualizate atunci când este cazul.
Factorii de energie primară sau factorii de ponderare aferenți fiecărui agent energetic sunt elementele care se află la baza calculului energiei primare. La rândul lor, factorii menționați anterior se pot baza pe medii ponderate calculate anual, sezonier sau lunar – la nivel național, regional sau local – sau pe informații disponibile aferente fiecărui sistem centralizat.
Autoritatea competentă stabilește factori de energie sau de ponderare în temeiul cărora se stabilește metodologia de calcul astfel încât aceasta să asigure un nivel optim al performanței energetice a anvelopei clădirii.
Performanța energetică a unei clădiri se stabilește în baza unor factori de energie, care la rândul lor sunt calculați luându-se în considerare următoarele tipuri de energie:
- energia din surse regenerabile întrebuințată în condiții nediscriminatorii și care este generată la fața locului ori în apropiere;
- energia din surse regenerabile furnizată de agentul competent.
Categoriile de clădiri pentru care nu se aplică cerințele din metodologie
Există câteva categorii de clădiri pentru care cerințele stabilite prin metodologie nu se aplică. Aici, se încadrează:
- clădiri independente, a căror suprafață utilă nu depășește 50 mp;
- clădiri utilizate pentru desfășurarea unor activități religioase sau ca lăcașuri de cult;
- clădiri și monumente situate în zone construite protejate sau care au valoare arhitecturală/istorică deosebită și care ar suferi modificări inacceptabile de ordin estetic sau funcțional în cazul în care li s-ar aplica cerințele prevăzute de metodologie;
- clădiri rezidențiale care nu sunt utilizate pentru o perioadă mai mare de 4 luni/an;
- clădiri provizorii care au o utilizare pe perioade care nu depășesc 2 ani, din zone industriale, clădiri nerezidențiale și ateliere din sectorul agricol care nu înregistrează un consum mare de energie.
Clădirile noi trebuie să aplice cerințele stabilite în metodologie, iar în cazul clădirilor existente care fac obiectul unui proces de renovare performanța energetică trebuie să fie îmbunătățită, atâta vreme cât factorii tehnici, funcționali și economici permit această îmbunătățire.